Mărci precum Gucci și Louis Vuitton pierd milioane din cauza falsurilor – de ce unii cumpărători ai falsurilor mărcilor mai sus amintite nu își fac griji din cauza stigmatizării sociale de a deține un fals?
Autoritățile din toată lumea au întrerupt operațiuni de contrafacere în valoare de miliarde de dolari an de an, iar acestea demonstrează că industria de lux se confruntă cu provocări nemaiîntâlnite. În ciuda progreselor semnificative în lupta împotriva falsificatorilor, este nevoie de doar câteva click-uri pentru ca un consumator să ajungă la articolele de lux fake. Ușurința cu care se pot vinde și cumpăra bunuri contrafăcute și sofisticarea crescută a producției și distribuției acestora rămâne o bătaie de cap pentru toate mărcile de lux.
În timp ce brandurile de lux încearcă să-și îmbunătățească dezirabilitatea, contrafacerile le erodează imaginea. Cum pot mărcile de lux să rupă acest cerc vicios?
Chiar dacă tehnologia ajută la combaterea ofertei contrafăcute, este necesar să se reducă cererea consumatorilor de produse contrafăcute. Dacă industria de lux poate identifica cine cumpăra produse contrafăcute și descoperă motivele care stau la baza acestor achiziții, ar putea încerca să le schimbe comportamentul și atitudinea.
O concepție comună, dar greșită este stereotipul unui cumpărător de falsuri tipic, dar aceștia nu reprezintă un grup omogen, iar consumul de produse contrafăcute este determinat de diverse motive. Următoarele patru profiluri oferă informații despre modul în care mărcile de lux pot împiedica falsurile să devină un substitut acceptat al autenticității.
DREAMITATORS
Un hibrid între visători si imitatori, sunt cei mai apropiați de cumpărătorul de falsuri tipic, stereotip. Aceștia sunt preponderent tineri care nu au resurse financiare pentru a achiziționa articole autentice, mai ales genți și ochelari de soare de designer. Ei fac achiziția bunurilor false în speranța că vor imita stilul și prestigiul grupurilor sociale sus puse și cu venituri mai mari. Sunt conduși de dorința de a deține obiecte de lux, care le vor oferi recunoaștere instantanee și le vor ridica statutul în rândul colegilor. Contrafacerile de proastă calitate oferă adesea un acces facil și de scurt timp la cum ar fi să ai un stil de viață luxos.
FACE SAVERS
Sunt, în general, tineri profesioniști care cumpără bunuri contrafăcute pentru a da bine în grupul lor social, pentru a fi acceptați de aceștia. Presiunea colegilor sau conceptul de a face față situației sociale obligă acest grup să caute o alternativă accesibilă la articolul autentic. Mulți dintre ei apreciază valoarea socială a mărcilor de lux, dar cred că și contrafacerile oferă suficientă calitate.
SMART FAKERS
Sunt sensibili la preț și conștienți de stil, dar contrafacerile le oferă o garderobă extinsă care include mărci de lux, chiar dacă nu reale. Pentru ei, cumpărăturile sunt distractive și simt nevoia să fie la curent cu cele mai recente tendințe atunci când apar în diverse contexte sociale, cum ar fi o geantă pentru serviciu sau una pentru socializarea cu prietenii. Falsificatorii inteligenți sunt meticuloși în alegerea articolului contrafăcut potrivit. Articolul nu trebuie să fie fals în mod evident, deoarece acest lucru, odată descoperit, ar avea un efect negativ asupra imaginii lor.
ESCROCII
Sunt consumatori cu venituri mai mari care își permit să cumpere mărci de lux, dar sunt dispuși să plătească pentru articolele contrafăcute de calitate superioară. Ei cred că designul și calitatea materialului folosit în contrafaceri ar trebui să fie comparabile cu cele reale și le văd ca achiziții cu risc scăzut. Escrocii știu că pot scăpa de o eventuală suspiciune dacă amestecă produse contrafăcute cu produse originale de lux. De asemenea, se crede că escrocii se bucură de emoția căutării unei oferte bune, care îi leagă de trecutul lor, uneori modest.
Veștile bune? Această cerere aparent insațiabilă de falsuri ar putea fi suprimată dacă mărcile de lux ar lua în considerare o serie de măsuri preventive pentru a obține controlul expunerii mărcii pe piață.
Există o nevoie imperioasă a mărcilor de lux de a contracara concepțiile greșite. Astfel că, acestea ar putea să demonstreze cumpărătorilor că „al doilea cel mai bun” – second best nu va fi niciodată suficient. Diferența reală de calitate dintre articolele autentice și cele contrafăcute este vizibilă, iar consumatorii trebuie convinși de acest fapt prin campanii puternice media.
În cele din urmă, stigmatizarea socială legată de deținerea unui fals ar putea convinge efectiv consumatorii de falsuri că își vor pierde credibilitatea în grupul lor social. Inspirația poate veni și din campania de combatere a falsurilor din 2018 a Oficiului Japonez de Brevete numită „Cumpărarea de produse false nu este cool”. Obligația morală de a respinge achizițiile contrafăcute ar putea oferi mărcilor un argument suplimentar în fața consumatorilor tentați de falsuri.
Contrafacerea nu va fi niciodată complet eradicată, dar mesajul ar trebui să fie clar pentru toți – falsificarea luxului nu ar trebui să fie vreodată la modă.
Nu ai niciun produs în coș.