Istoria Casei de turtă dulce din Timișoara
Pe strada Gheorghe Lazăr, nr. 1, la răscrucea dintre Piața Unirii și strada Vasile Alecsandri, se ridică maiestuoasă Casa de turtă dulce, așa cum o alintă timișorenii, Palatul Miksa Steiner ori Palatul de Scont, cum este cunoscut în analele istorice.
Considerată una dintre cele mai elegante clădiri ale orașului, palatal este opera arhitecților din Budapesta, Dezso Jakab și Marcel Komor. Edificiul cu parter și trei niveluri se construiește între anii 1906 și 1908 și poartă amprenta stilului Secession cu motive ale folclorului maghiar (mulți specialiști afirmă însă că există o clară influență Gaudiană, datorită liniilor curbe).
Sa ridicăm privirea, să o admirăm de jur împrejur, nu avem cum să nu fim înmărmuriți în fața unei asemenea capodopere arhitectonice. Are fațade pe ambele străzi, cea de pe strada V. Alecsandri este mai scurtă, dar mai decorată față de cea de pe strada Gh. Lazăr, care este mai lungă și mai sobră, dar echilibrul s-a păstrat prin liniile curbe, gaudiene, folosite în toată arhitectura clădirii.
Miksa (Max) Steiner, proprietarul clădirii, a fost un mare investitor evreu cu fabrici in Timișoara și acționarul fondator al Băncii de Scont a Ungariei. Parterul clădirii găzduia sediul central al Băncii de Scont al cărui director era Steiner, iar restul clădirii era închiriată.
Clădirea atrage privirile tuturor celor care ajung în Piața Unirii, situată pe colț se remarcă atât prin formele ei curbate, fluide, asimetrice, cât și prin limbajul plastic expresionist și abstract al fațadelor.
Ferestrele ce înconjoară etajul întâi al clădirii sunt largi, în arc de cerc, cu grilaj de fier forjat, placate cu faianță Zsolnay din Pécs – Ungaria, cu motive folclorice florale, iar la etajul doi faianța are motive orientale, însă, spre deosebire de etajul întâi, lângă ferestre se află coloane false, elemente optice decorative ce fac arhitectura clădirii cu atât mai deosebită. Elementele decorative, ornamentele din ceramică smălțuită au fost inspirate din folclorul maghiar.
Balcoanele clădirii sunt curbate, fiind păstrat elementul definitoriu al construcției, iar în partea de sus zidăria este finalizată cu un fronton din semicercuri, încadrat de elemente decorative constituite din faianță gravată cu inimi și flori, precum și un stup de albine, simbolul de referință al băncii. Motivul stupului de albine este caracteristic clădirilor de bănci din acea perioadă, simbolizând bogăția.
Amprenta în ceea ce privește elementele decorative a pătruns pe filieră maghiară, Timișoara păstrând în continuare reminesciențe din fostul Imperiu Habsburgic.
Pe înălțimea celor două etaje, fațadele sunt marcate de zone care ies în afară. Cea mai lungă se află în colț și seamănă cu un turn. Fațada scurtă are și un balcon, ce întărește asimetria construcției.
Ce bijuterie! După renovare Palatul Miksa Steiner și-a recâștigat eleganța și prestanța de altădată, acum pare, într-adevăr, o casă de turtă dulce gargantuească, ieșită din mâinile unui rafinat chef patiser dornic de a găsi perfecțiunea în asimetrii sinuoase.